Nemarginire...

     Suna desuet, dar inca mai cred in "fara limite", in lipsa oricarei piedici in "transformarea" fiecaruia dintre noi... Un vis pentru cei care inca mai cred in altfel, dar eu sper ca mai pot gasi puterea de a fi orice s-ar inampla... Orice? Poate nu orice, sunt lucruri care ma "deposedeaza" de mine, care ma modifica dupa voia lor...

Sa fiti bine orice ar fi, asta imi permit sa va doresc... sa fiti buni, sa ascultati, sa incercati sa intelegeti.... sa aveti rabdare... vine ea si vremea celor care traiesc cu adevarat...:) Sper...

Pace si Iubire...

Sunt sigur!

   Am exagerat... Sper doar ca ceea ce stim despre civilizatie nu se va termina atat de banal... Serios! Pentru ca am crezut mereu, ca un definitiv romantic, ca suntem capat... pentru ca nu am trait in anii '60, pentru ca sunt inca judecat pentru lungimea parului, pentru ca sunt inca stigamatizat deoarece sunt "altfel"...:)
   Sunt atat de mandru ca viata mea nu seamana cu a nimanui ca imi vine  sa va invit pe toti sa supravietuiti... oricum, oriunde, prin simplitate si... pace...
    Anul asta mi-am dat seama ca nimic nu mai poate fi cum a fost, dar ceea ce vine poate fi promitator....
    Poate a fost vinul, dar acum cred ca va fi bine...:)

N-am plecat...:(

Da, nu ca n-as fi avut sansa, dar m-a tinut ceva aici... inca ma mai tine...:) Exploziv!
Asta seara am revazut un vechi coleg si (sper eu) prieten...:) Dupa mai bine de 9 ani... A trecut atat de mult de cand eram tanar?!? Habar n-am! Si a fost bine... Traiesc in trecut de cateva saptamani bune...
Acum ceva vreme am re-intalnit o veche prietena, cu povesti, cu tot tacamul, apoi am revazut, intr-o intalnire speciala, una dintre cele mai serioase relatii din trecut...? Nu cred ca inteleg toate astea, sau ma fac ca nu inteleg... De ce acum? E momentul acela in care iti observi (observator fiind) viata? E gata? Ma duc? Ajutooor! Ar fi fost mai simplu daca nu m-as fi simtit atat de bine cu toti acesti oameni...

PS: De ce iubim doar cand nu trebuie?!?!?!

Nu stiu ce dracu' se intampla...

    Am inceput bine... nu stiu ce dracu' se intampla, de cateva saptamani sunt mai mereu bolnav... la modul propriu... Acum vreo 15 zile m-am trezit blocat dreapta, de parca mi-a inghetat frana pe partea aia, saptamana asta am avut stari febrile (am vazut iepurasi si elefanti de parca am fumat non-stop bunatati naturale), am pierdut 90% din voce (deloc placut daca ai nevoie de ea - adica pentru a manca - nu ca eu mananc cu vocea, dar ea aduce resursele), plus ca fiecare noapte a fost un tobogan al cosmarurilor care de care mai horror... Serios, ce dracu' se intampla?!?!

   Stiu ca imbatranesc, dar nu cred ca are legatura cu asta... Ma senilizez, dar asta e alta poveste, ma bucur cand vad oameni in halat alb (dar nici asta nu are vreo importanta)... Lumea imi spune ca am nevoie de o pauza, dar eu nu prea ii vad rostul. De ce sa iau o pauza daca nu pot dormi (ma gandesc la a ma "odihni"), daca nu-mi permit (numai din punct de vedere financiar) sa iau lumea asta in picioare? Nu mai bine incerc eu sa trebaluiesc in continuare, in speranta ca voi convinge pe cineva (eventual pe cine trebe'!) ca nu se poate descurca fara mine... Nu stiu cate sanse sunt sa se intample asa ceva, s-au schimbat "parametrii" lumii asteia, nimic nu mai seamana cu ce era acum 15-20 de ani, a disparut calitatea, pasiuna, dorinta...

    Nu stiu ce dracu' se intampla!! Am iesit sa iau ceva ceaiuri pentru tratament... Surpriza!! In cartier am dat de o... Drogherie.... Nici nu stiam ca mai exista asa ceva, habar n-aveam ca poti cumpara ceaiuri 100% naturale cu 3 lei 50 sau pastile naturale impotriva racelii cu 5 lei si ceva... Ultimele intalniri cu boala le-am trecut cu ceaiurile alea chimice de prin farmacii... Coldrex... si ce-o mai fi... Dar eu n-a nevoie de buline pentru asta...

   Nu stiu ce dracu' se intampla! Daca nu mai scriu in urmatoarea luna, ori m-am transformat, ori v-am parasit (nu va ganditi la prostii, eu sper sa plec din tara asta pana nu e prea tarziu)... Asa ca... sa ma fac bine!  Sanatate!

Libertatea de a... fi!

Nimeni nu-ti poate spune ca esti, daca tu nu crezi in asta! Asa suna ABC-ul oricarui maestru in manipulare... Ma gandeam sa va spun astazi despre cum nu am fost eu manipulat, dar cred ca e mai bine sa incerc sa va manipulez eu pe voi... in joaca...:) Daca iese, voi ramane un pesimist toata viata, daca nu... NU!
Se ia o familie cat de cat unita, cu fel de fel de "avutii", care mai valoroase decat altele... In acest mediu, se introduce un "element" total strain (gen prietenul fiicei) si se incearca adaptarea acestuia la mediu... ce credeti ca se intampla? Sunt tentat sa spun "nimic bun"!
Fugim ca de dracu' de schimbare, de tot ce ne altereaza (in mintea noastra) felul nostru unic de a fi... Ce nu intelegem este ca suntem, de la un capat la celalalt, "animale sociale", ca ne este aproape imposibil sa traim singuri, departe de laudareli si vorbe dulci, "prietenesti"... As spune chiar ca nu putea trai daca cineva nu are nevoie de noi... Are vreun sens ce spun?
Mai bine ma opresc aici si parasesc jungla asta sociala care ma... inghite...:(

Fuck politics!!!!

De-abia astazi mi-a trecut prin capatana sa scriu cateva randuri despre ce a fost acum cateva zile... am fost la VOT! De ce? Sinceritatea ma obliga sa recunosc simplu ca am fost manat de curiozitatea de pe urma a romanului... aia aducatoare de necazuri. De ce? Am trait sa vad oameni cu liste platindu-si semenii pentru a "iesi cine trebuie", am simtit pe propria piele ce inseamna sa transpiri intr-un spatiu mic, atat de ingrat de mic ca m-am felicitat ca nu sufar de claustrofobie...:)

M-am gandit, apoi, cat de bine ar fi fost daca as fi folosit acele 20 de minute (cu drum cu tot) pentru mine, intr-un mod fatalist, egoist, asa cum suntem noi, oamenii... Imi amintesc de dilema unui prieten care nu reusea sa inteleaga ca homo errectus este definitia latina a omului... asta nu are legatura cu frustrarile de acum... Ideea e ca, desi am incercat sa-mi "exercit dreptul constitutional", n-a iesit deloc asa cum se gandea omul din mine...

Nu mai votez! Niciodata! Decat daca ma opreste si pe mine omul cu liste si ma plateste in bani pentru a iesi "cine trebuie"...:) Acum ma oftic ca n-am facut o poza...

Sahul de altadata...

In momente de relaxare incerc sa bat computerul la sah... n-am reusit decat de vreo doua ori. Ce ma face sa incerc in continuare? Habar n-am, stiu doar ca atat de tare ma bucur atunci cand reuseste sa ma faca sa ma simt... degeaba...:)

Asa e si viata, in ultima vreme. Imi tot da bobarnace, eu nu ma prind, ea imi da iar semne iar eu, in nesimtirea-mi, le depasesc de parca n-ar fi...:( Nu cunosc pe nimeni care sa faca asta ca mine.

Concluzie?!? Sunt unic!... si-mi place asa...