Nemarginire...

     Suna desuet, dar inca mai cred in "fara limite", in lipsa oricarei piedici in "transformarea" fiecaruia dintre noi... Un vis pentru cei care inca mai cred in altfel, dar eu sper ca mai pot gasi puterea de a fi orice s-ar inampla... Orice? Poate nu orice, sunt lucruri care ma "deposedeaza" de mine, care ma modifica dupa voia lor...

Sa fiti bine orice ar fi, asta imi permit sa va doresc... sa fiti buni, sa ascultati, sa incercati sa intelegeti.... sa aveti rabdare... vine ea si vremea celor care traiesc cu adevarat...:) Sper...

Pace si Iubire...

Sunt sigur!

   Am exagerat... Sper doar ca ceea ce stim despre civilizatie nu se va termina atat de banal... Serios! Pentru ca am crezut mereu, ca un definitiv romantic, ca suntem capat... pentru ca nu am trait in anii '60, pentru ca sunt inca judecat pentru lungimea parului, pentru ca sunt inca stigamatizat deoarece sunt "altfel"...:)
   Sunt atat de mandru ca viata mea nu seamana cu a nimanui ca imi vine  sa va invit pe toti sa supravietuiti... oricum, oriunde, prin simplitate si... pace...
    Anul asta mi-am dat seama ca nimic nu mai poate fi cum a fost, dar ceea ce vine poate fi promitator....
    Poate a fost vinul, dar acum cred ca va fi bine...:)

N-am plecat...:(

Da, nu ca n-as fi avut sansa, dar m-a tinut ceva aici... inca ma mai tine...:) Exploziv!
Asta seara am revazut un vechi coleg si (sper eu) prieten...:) Dupa mai bine de 9 ani... A trecut atat de mult de cand eram tanar?!? Habar n-am! Si a fost bine... Traiesc in trecut de cateva saptamani bune...
Acum ceva vreme am re-intalnit o veche prietena, cu povesti, cu tot tacamul, apoi am revazut, intr-o intalnire speciala, una dintre cele mai serioase relatii din trecut...? Nu cred ca inteleg toate astea, sau ma fac ca nu inteleg... De ce acum? E momentul acela in care iti observi (observator fiind) viata? E gata? Ma duc? Ajutooor! Ar fi fost mai simplu daca nu m-as fi simtit atat de bine cu toti acesti oameni...

PS: De ce iubim doar cand nu trebuie?!?!?!

Nu stiu ce dracu' se intampla...

    Am inceput bine... nu stiu ce dracu' se intampla, de cateva saptamani sunt mai mereu bolnav... la modul propriu... Acum vreo 15 zile m-am trezit blocat dreapta, de parca mi-a inghetat frana pe partea aia, saptamana asta am avut stari febrile (am vazut iepurasi si elefanti de parca am fumat non-stop bunatati naturale), am pierdut 90% din voce (deloc placut daca ai nevoie de ea - adica pentru a manca - nu ca eu mananc cu vocea, dar ea aduce resursele), plus ca fiecare noapte a fost un tobogan al cosmarurilor care de care mai horror... Serios, ce dracu' se intampla?!?!

   Stiu ca imbatranesc, dar nu cred ca are legatura cu asta... Ma senilizez, dar asta e alta poveste, ma bucur cand vad oameni in halat alb (dar nici asta nu are vreo importanta)... Lumea imi spune ca am nevoie de o pauza, dar eu nu prea ii vad rostul. De ce sa iau o pauza daca nu pot dormi (ma gandesc la a ma "odihni"), daca nu-mi permit (numai din punct de vedere financiar) sa iau lumea asta in picioare? Nu mai bine incerc eu sa trebaluiesc in continuare, in speranta ca voi convinge pe cineva (eventual pe cine trebe'!) ca nu se poate descurca fara mine... Nu stiu cate sanse sunt sa se intample asa ceva, s-au schimbat "parametrii" lumii asteia, nimic nu mai seamana cu ce era acum 15-20 de ani, a disparut calitatea, pasiuna, dorinta...

    Nu stiu ce dracu' se intampla!! Am iesit sa iau ceva ceaiuri pentru tratament... Surpriza!! In cartier am dat de o... Drogherie.... Nici nu stiam ca mai exista asa ceva, habar n-aveam ca poti cumpara ceaiuri 100% naturale cu 3 lei 50 sau pastile naturale impotriva racelii cu 5 lei si ceva... Ultimele intalniri cu boala le-am trecut cu ceaiurile alea chimice de prin farmacii... Coldrex... si ce-o mai fi... Dar eu n-a nevoie de buline pentru asta...

   Nu stiu ce dracu' se intampla! Daca nu mai scriu in urmatoarea luna, ori m-am transformat, ori v-am parasit (nu va ganditi la prostii, eu sper sa plec din tara asta pana nu e prea tarziu)... Asa ca... sa ma fac bine!  Sanatate!

Libertatea de a... fi!

Nimeni nu-ti poate spune ca esti, daca tu nu crezi in asta! Asa suna ABC-ul oricarui maestru in manipulare... Ma gandeam sa va spun astazi despre cum nu am fost eu manipulat, dar cred ca e mai bine sa incerc sa va manipulez eu pe voi... in joaca...:) Daca iese, voi ramane un pesimist toata viata, daca nu... NU!
Se ia o familie cat de cat unita, cu fel de fel de "avutii", care mai valoroase decat altele... In acest mediu, se introduce un "element" total strain (gen prietenul fiicei) si se incearca adaptarea acestuia la mediu... ce credeti ca se intampla? Sunt tentat sa spun "nimic bun"!
Fugim ca de dracu' de schimbare, de tot ce ne altereaza (in mintea noastra) felul nostru unic de a fi... Ce nu intelegem este ca suntem, de la un capat la celalalt, "animale sociale", ca ne este aproape imposibil sa traim singuri, departe de laudareli si vorbe dulci, "prietenesti"... As spune chiar ca nu putea trai daca cineva nu are nevoie de noi... Are vreun sens ce spun?
Mai bine ma opresc aici si parasesc jungla asta sociala care ma... inghite...:(

Fuck politics!!!!

De-abia astazi mi-a trecut prin capatana sa scriu cateva randuri despre ce a fost acum cateva zile... am fost la VOT! De ce? Sinceritatea ma obliga sa recunosc simplu ca am fost manat de curiozitatea de pe urma a romanului... aia aducatoare de necazuri. De ce? Am trait sa vad oameni cu liste platindu-si semenii pentru a "iesi cine trebuie", am simtit pe propria piele ce inseamna sa transpiri intr-un spatiu mic, atat de ingrat de mic ca m-am felicitat ca nu sufar de claustrofobie...:)

M-am gandit, apoi, cat de bine ar fi fost daca as fi folosit acele 20 de minute (cu drum cu tot) pentru mine, intr-un mod fatalist, egoist, asa cum suntem noi, oamenii... Imi amintesc de dilema unui prieten care nu reusea sa inteleaga ca homo errectus este definitia latina a omului... asta nu are legatura cu frustrarile de acum... Ideea e ca, desi am incercat sa-mi "exercit dreptul constitutional", n-a iesit deloc asa cum se gandea omul din mine...

Nu mai votez! Niciodata! Decat daca ma opreste si pe mine omul cu liste si ma plateste in bani pentru a iesi "cine trebuie"...:) Acum ma oftic ca n-am facut o poza...

Sahul de altadata...

In momente de relaxare incerc sa bat computerul la sah... n-am reusit decat de vreo doua ori. Ce ma face sa incerc in continuare? Habar n-am, stiu doar ca atat de tare ma bucur atunci cand reuseste sa ma faca sa ma simt... degeaba...:)

Asa e si viata, in ultima vreme. Imi tot da bobarnace, eu nu ma prind, ea imi da iar semne iar eu, in nesimtirea-mi, le depasesc de parca n-ar fi...:( Nu cunosc pe nimeni care sa faca asta ca mine.

Concluzie?!? Sunt unic!... si-mi place asa...

Sarbatorim... mai mereu...

Nu stiu ce sa fac mai intai de Sarbatorile astea... sa daruiesc sau sa primesc? Amandoua imi sunt activitati la fel de placute...

Singura problema ar fi ca mie unul imi place sa daruiesc / primesc oricand altcanva decat de Sarbatorile de iarna! Cu toata efemeritatea lor, cu alergatura idioata si inghesuielile de ultima clipa (sa nu uit, am de cumparat un cadou pentru nepoata-mea!!)

De-aia ii iubesc pe astia mici... M-a sunat aseara (nepoata-mea), are aproape 3 anisori, dar spune povesti frumoase (atat cat inteleg din ele). I se facuse dor de "Uchiu" si voia sa ma vada... mi-a spus ca a venit deja Mosul la ea si ca... belghejbjakojonanfabd... (n-am inteles mare lucru in rest)

Si nu cere nimic. Decat sa ma vada (se intampla cam rar, din pacate), sa se joace cu mine, sa-mi povesteasca ce i s-a mai intamplat... Ce poate fi mai frumos!?!

Urasc Sarbatorile!
PS: in poza e ea, nepoata-mea, Maria...:)

Limitam, Maria Ta....

  Am avut, in ultimii ani o "aventura" cu o institutie a statului... N-a fost asa cum imi imaginam, mai ales dupa ce mi-am dat seama ca "inot" impotriva curentului... Mi-am adus aminte acum de asta pentru ca am primit un banc "dragut" de la prieteni...

- De ce nu fac sex la birou cei angajati in institutiile de stat?
- Pentru ca cei mai multi sunt... rude...:))

   Credeti-ma, adevarul este asta... mai mult decat va asteptati voi...

Chiar... trece vremea...

M-as bucura de lipsa unor oameni daca nu mi-ar fi extrem de dor de ei. Daca n-as tipa adanc in momente de sinceritate atunci cand imi trec prin fata ochilor... chipurile umbrelor. Se adauga din ce in ce mai des fete importante in aceasta galerie si ma sperie din ce in ce mai tare aceste intalniri... M-as limita, dar nu stiu cat de categoric pot fi cu mine insumi. Nu cred ca ma pot convinge de renunt la unele placeri... Asta sa fie drumul?

Franturi de ieri....

In ultimele saptamani am fost testat...:) Am incercat educatia si am avut timp sa ma depun in randuri... Doar cateva dintre ele...










Lumea ca mine

Tu
esti lumea Eu,
El
esti lumea Ea,
Noi
esti lumea Voi,
Toate Voi,
Toate Noi...


Secretul nemuririi


A nemuri inveti
singur,
A nemuri traiesti
in orice clipa,
Salasluire
fara de speranta,
Nevoie deslusita
de a fi.

A nemuri mori
doar o data,
A nemuri transformi
numai in tine,
Nevoie
fara de dorinta,
Salasluire capitala...
Fii!



Tineretea vointei


Linistea se imparte-n trei:
Tu, ea si el...
Tu esti ea,
Ea se transforma ideal in el,
El devine eu,
Eu, flutureste, devin tu.
Explica-mi tu de ce lumea,
asa cum n-o cunoastem noi,
are nevoie de definitii?!?


Scancet

Imi zambesc lacrimile
astazi,
surasul lacrimeaza
in pustiu,
Traiesti, cu zambet
si cu lacrima,
O moarte lenta,
plina de urdori...


Si nebunul? Cu nebunul ce-au avut?

Vreme trece...

Si nu ma gandesc sub nici o forma la poet, asta mi-a trecut prin cap privind "foaia" goala din fata mea. Adevarul este ca a trecut cam mult timp de cand n-am mai "asternut nimic aici, s-au schimbat atat de multe, s-au transformat atat de putine. In seara asta mi-am dat seama ca omul simplu este masura tuturor lucrurilor, asa cum sunt ele, simple sau complicate. Totul se opreste la "omul simplu". Am pus "" pentru ca nu mai stiu cu exactitate ce inseamna un om simplu. Sunt derutat, confuz si... idiot. Unul singur. Lumea asa cum mi-o imaginam eu a incetat sa mai existe, e doar un adevarat labirint in care am reusit cumva sa ma pierd. Nu stiu de ce, nu am nici un raspuns, stiu doar ca am cautat simplul si m-am ales cu o multitudine de idiosincrazii, care de care mai alambicata si mai... incomoda. Incotro? Aveti vreo idee? Eu m-am dat batut.

Trece vremea...

Chiar trece. Ma dezic de lume, ma dezic de mine, mi-a ajuns. Marea mea problema este ce fac de acum incolo. Nu avem aceasta experienta, pur si simplu mai traim putin. Pana unde, cine stie?
Daca astea sunt ganduri fericite (si sunt!) atunci unde dracului ma duc? Calm, linistit, seren (poate), asa ma simt acum, asa sunt gandurile pe care le simt atunci cand ma despart de cei care-mi sunt dragi... cat de simplu e! Tot inainte, dragii mei!!!! Altfel nu se poate...

Ma plictisesc...

Din motive independente de mine (desi au de-a face numai cu forma MEA fizica de acum!), stau in casa de doua zile... si ma plictisesc. As iesi din casa, dar ma tem ca voi speria pe jumatate din cei cu care ma voi intalni...:) Ce face un om cand se plictiseste? Nu stiu decat ce fac eu... NIMIC! Si asta ma enerveaza la culme. Nu vad nimic interesant la televizor, nu pot dormi, nu prea-mi sta gandul la citit, nici macar de mancare nu-mi arde. E adevarat ca ma gandesc la butelia de tuica din frigider, dar de ea nu ma pot atinge. Bine, nu cred ca ar schimba ceva la ziua asta nici macar acest "stimulent" romanesc. Si nu trece nimeni pe la mine, nu ca as fi invitat pe cineva... Ce sa fac? Cum sa-mi ucid starea de acum? Si gradele de afara nu ma ajuta deloc... Aveti vreo idee?

De ce trece timpul?

Nu sunt deloc sigur ca asta ar trebui sa fie intrebarea "de pus" in acest moment, dar pot oricand "abera" pe orice tema aleatoare. Asa ca... de ce timpul?!? M-am regasit, in ultima vreme, in situatii care de care mai hazlii, nu mai sunt sigur de absolut nimic, nu mai cred in ceva anume, m-am tranformat intr-un popor spiritist, cu credinte mai mult sau mai putin concrete. Nu mi-a ramas nici "credinta" in mine, singura bucatica de fiinta suprema de care sunt cat de cat aproape.
Nu stiu, nu cred ca asta inseamna neaparat ceva de rau augur, ma gandesc insa la mantuirea momentului, la nelimitarea pe care aveam senzatia ca am atins-o. Si ea se departeaza de mine. O vad plecand si nu simt nici macar o mica parere de rau, nu simt decat liniste. Linistea ce precede zgomotul?!? Linistea perfecta, acel simbol pe care il cautam toata viata?!? Habar n-am... sau poate doar nu imi dau seama deocamdata.
Am inceput un nou an (doar de la timp am plecat!) si eu nu simt ca s-a schimbat ceva. Nimic mai mult decat o cifra dintr-o insiruire de numere.
M-a sunat un vechi prieten si m-a intrebat simplu: "nu-i asa ca ti-ai luat bilete la AC/DC?"... De ce? Pentru ca ii astept de 20 de ani. Si acum ma vad pus in situatia de a nu visa ca e posibil. Nu merg la concertul AC/DC!!! Motivele sunt multe, mai multe decat m-am asteptat. Si ma intristeaza asta... Unde sunt vremurile cand cautam doar motive pentru a ma bucura de orice clipa... De ce trece timpul?

Am furat "poza" asta pentru ca mi-a placut...:) Nu-mi dau seama cui apartine, vad doar un an 1980 acolo...

Sa comentez?

M-a sunat deunazi un prieten aproape disperat... "Mergi la votul asta?", m-a intrebat. "Domnule, nu stiu ce sa spun, m-au cam suparat oamenii astia din politichia de la noi", ii raspund eu. Atat i-a trebuit! Incearca sa-l opresti dupa aceasta replica. M-a convins, ma duc la vot, motivul ar trebui sa fie unul simplu. Ce putin, asa spunea el. "Sa-i obligam sa bage mai multi bani in campania asta si in cumpararea de voturi", spunea amicul asta al meu... Am stat, am judecat, are dreptate pe ici, pe colo, dar de unde vin ei banii astia?!? M-am convins, pana la urma, sa merg la vot, dar dintr-un alt motiv. Oricum, imi voi anula votul, nu vad pe nimeni indeajuns de om cat sa-mi atraga atentia (printre candidati), dar ma gandesc sa nu le foloseasca lipsa votului meu cumva magarilor din politica...:) Asa ca ma duc. Voi?

Minunatie...

Stau si ma minunez despre mine zilele astea... Nu sufar de modestie prost inteleasa, nu am griji legate de laudarosenie! Ma minunez de mine pentru ca ma vad altfel, asa cum ar fi trebuit sa o fac acum foarte multi ani, cand ma credeam in stare sa "mut muntii". Am regasit placerea de a face ceea ce imi place sa fac! Suna pervers, dar asta simt. Si incerc si renuntarea la tutun, desi cred ca nu se va intampla. Nu azi!...:) Dar... de maine nu mai...:) Nu-mi dau deloc seama ce anume s-a schimbat, dar sunt mult mai linintit decat eram anul trecut in perioada asta, nu ma intereseaza decat sa fiu acum, grijile sunt legate doar de a face ceva cu timpul pe care il am la dispozitie. Si am ce face... am incercat chiar si o coloana sonora pentru un documentar, inca mai astept intalnirea cu "clientul" si parerea lui... de fapt, am facut chiar doua variante si, daca mai intarzie omul asta, cred ca mai "pritocesc" una. Nu e un jurnal asta, dar simteam nevoia sa-mi amintesc de starea asta si altadata, cand nu ma voi simti la fel de linistit...:) Da, liniste si... liniste...:)

A trecut si asta...

Sau va trece si asta?! N-am idee care ar putea fi formularea corecta. Stiu ca am refuzat o oferta interesanta de munca ieri, stiu ca mi se spune "esti un romantic" (din acest punct de vedere), dar am incredere in proiectul asta, la care muncim de zor zilele astea...:) Incearca si tu, cititorule, si spune-mi parerea ta mai jos... www.radiomontan.ro. Si imi mai aduc aminte ca nu am avut niciodata nevoie de foarte multe pentru a fi fericit, poate doar de mine si de omul de langa mine. In acest moment, le am pe amandoua...:) M-am "dat" astazi pe mai multe blog-uri, oameni vechi si cu state in domeniu, mi-a placut si m-am gandit ca n-ar fi rau sa mai dau un semn si aici... Spuneam mai sus ca a trecut si asta, pentru ca sper sa fi trecut "linistea" asta materiala care mi-a caracterizat viata in ultima vreme...:) Speranta moare ultima, nu? Gata... sunt in emisie acum...:)

A revenit jupanu'...:)

Nu stiu de ce, nu stiu cum, nu stiu cu ce idei, dar s-a intors Mircea... Badea... Am spus mereu ca nu sunt mare fan, dar trebuie sa recunosc un fapt simplu: are fanii sai. Altceva mi-a atras mie atentia la aceasta revenire. Faptul ca, dupa un scandal legat de dorinta tabloidelor de a afla unde si-a petrecut Mircea concediul (cu cine se pare ca toata lumea stie!), Badita revine si povesteste in emisiunea sa ce, cum si unde a petrecut concediul asta. Ei bine, acest lucru a devenit de interes public instantaneu, multi sunt cei care isi doresc sa mearga taman acolo, se nasc adevarate legende urbane. Am intalnit astazi pe cineva care se interesa foarte serios in legatura cu numele statiunii din Croatia unde Mircea a petrecut ceva vreme... Domnilor, doamnelor, Dubrovnik ii spune si se afla in judetul Dubrovnik-Neretva, pe malul Marii Adriatice, asa ca este si port. Dealtfel, o localitate destul de mica si de ani de zile turistica, de gasit si in ofertele unor agentii de gen. Promit ca incerc sa ajung si eu la anu', desi nu stiu cat de trendy va mai fi...

PS: am atasat si o fotografie cu zona, luata de pe wikipedia...

Nino-nino… dar din gura!

Nu stiu daca mai tineti minte jocurile copilariei si… “Ozana cea frumos curgatoare”… Na, m-am luat cu amintirile si-am incurcat informatiile! Despre cu totul altceva relatez astazi, transformat in reporter special undercover. Nu oriunde, ci la colt de strada, nu indraznesc sa spun la orice colt de strada. Ca e criza stim, ce nu cunoastem cu siguranta sunt proportiile acesteia. Lipsa combustibulului pentru masinile de serviciu mai bate in cui in calitatea serviciilor oamenilor legii. Ratia de carburant (inca aur negru pentru cei care mai tin minte vremuri deloc apuse!) se duce din primele zile ale lunii, asa ca politistii se vad nevoiti sa puna bani din buzunar pentru patrulare sau pentru interventiile rapide. Iaca boacana! Daca nu ai acesti bani, trebuie sa mergi fie pe jos, fie cu mijloacele de transport in comun. Si stim cu totii ca nu e tocmai alene. Mai mult, in unele comune prahovene, agentii au scos, din nou, din depozite bicicletele. Au umflat rotile, le-au sters de praf, le-au reparat sirenele, ce mai, le facut de arata ca noi. Ce e greu de crezut este ca politistii vor reusi sa-i prinda pe infractori, care folosesc masini cu ceva mai multi cai putere si cu rezervoarele pline de combustibil. Situatia nu e mai buna nici in Ploiesti. La Sectia 3, agentii se incadreaza in limita a unui litru de benzina pe zi, iar la Sectia 4 au la dispozitie doar jumatate. Nici la celelalte 3 oficii locale, lucrurile nu stau mai bine. Concluzia? E de preferat sa nu apelati, cel putin pana la rezolvarea problemelor acestora, sau pana la trecerea crizei, la politie. Nu spun ca ar trebui sa deveniti justitiari, dar ar fi interesanta o interventie pe biciclete pentru oprirea unui infractor. Pe undeva, mi-ar aminti de copilarie, de jocurile de atunci… nino-nino-nino…