Am revenit...:)

Nu stiu cum, mai ales in conditiile de acum, dar am reusit sa fug cateva zile la Vama... din nou! E minunat sa ai prieteni, e minunat sa ai pe cineva langa tine care sa "rezoneze" la idei asemanatoare. Am fost la Vama, anul acesta cu cortul pe plaja de la "Dor de Vama Veche"...:) Si a fost mai mult decat fain! A fost ce imi trebuia, in cel mai bun moment vreodata. Am rupt orice legatura cu lumea, m-am lipsit de orice fel de informatie, am renuntat sa mai urmaresc evenimentele, am trait pur si simplu liber si linistit cateva zile. Mi-a parut rau de zilele astea la intoarcere... Sper sa gasesc inspiratie sa scriu in fiecare zi de acum incolo, desi mi-au cam disparut frustrarile. A trecut mai bine de o luna de cand caut ceva care sa completeze lipsa de activitate din acest moment, dar acest lucru nu ma mai deranjeaza. M-a linistit marea, desi eu sunt mare fan al muntelui si tot ce inseamna el. Sa dormi cu sunetul valurilor, sa te trezesti devreme pentru ca soarele a incalzit la limita extrema cortul, sa bei cafeaua la Ovidiu, sa faci seara un foc la care sa incerci sa incalzesti lumea asta ingrata si meschina... Nu mai bine i-am da foc? Buddhistii credeau si cred ca focul este un element purificator. Bine, la aceeasi parere (dar altfel!) a ajuns si Inchizitia...:) As da foc lumii doar de dragul de a o vedea renascand. Putin cate putin, ne ducem dracului!!!

PS: am atasat o poza din tura asta la Vama... Eu admirand marea dimineata...

Liniste...

Dimineata aveam atat de multe de spus...:) Acum mi-au secat ideile, asa ca incerc sa recuperez scriind. Voiam sa vorbesc despre ultimele saptamani, voiam sa urasc ceea ce se intampla in fiecare zi, dar m-au cuprins doar idei de liniste si relaxare in ultimele ore. Sa fie de la somnul de dupa-amiaza, primul linistit in destul de mult timp? Sau de starea de latenta in care ma scufund de ceva zile? Sau poate mi-e gandul la ziua de maine, la bibilioteca? Toate aceste variante sunt posibile. Am ajuns in aeroportul Baneasa ieri. Nu la un concert, am luat pe cineva de acolo... Cat de pestrita este mutimea ce se perinda acolo. Daca as fi fost fotograf, m-as fi mutat acolo pentru cateva saptamani. Fetze care poarta povesti, revederi cu zambetul pe buze, limbi straine, straini derutati, poate la primul contact cu tara asta "bananiera", taximetristi in stare sa te ia pe sus si sa te oblige sa faci o cursa chiar daca nu ai nevoie, ciori... Da, ciori, stoluri de ciori, de toate tipurile...:) Am ras. M-am bucurat. M-am amuzat. Am trait! E de multe ori mai bine decat pe o banca intr-un parc... Ati facut vreodata experimentul asta? Sa stai pe o barca, oriunde, si sa urmaresti pe cei care se desfasoara langa voi? Extraordinar este ca iti poti imagina orice fel de poveste, ca poti da forma fiecarui suflet, orice forma vrei. Extraordinar...

Mirare pare sa fie numele ei...

Am fost atat de mult timp adormit, ca nu-mi vine nici acum sa ma trezesc. Am fost atat de mult timp treaz, ca acum mi-e greu sa adorm uneori... Ma tot gandesc, de cateva zile, la societatea asta care lucreza la inrobirea eu-lui, la mecanismul asta infernal care nu poate fi demontat decat renuntand la tot ceea ce a insemnat ceva (orice!) pana acum. Nu stiu daca sunt pregatit sa renunt, dar sunt sigur ca vreau sa fac asta. Are cineva o formula (chimica, fizica, matematica) in stare sa ma ajute sa fac primul pas? De atat e nevoie, de un pas... poate in neant... si de o scurta "balustrada". Atat cat sa sprijini atunci cand calci in necunoscut. Am fost astazi la un fel de memoriam pentru un poet petrecut dintre noi acum aproape 20 de ani. Un senin necunoscut pentru multi dintre cititorii de poezie, un om care a atras atentia asupra operei sale (a fost bagat in seama de vreo 2-3 critici) de-abia dupa ce nu a mai fost... Nu mi-a placut un singur lucru. Modul in care s-au citit poeziile sale. Eu as face o lege prin care poetii sa fie obligati sa-si citeasca si inregistreze cu propria voce poemele imediat dupa ce le-au creat! Nimic nu se compara cu cititorul Nichita atunci cand se intalnea cu starile sale...:) Minunat, simplu... indefinibil... Stateam in sala in care s-a tinut evenimentul si ma gandeam ca am scris si eu ceva, atunci cand inca nu ma blocam in economia de piata... ca am incercat si eu sa copiez idei de la cei care imi placeau pe acest plan. N-am citit si nici inregistrat randurile, ba cred ca nici nu mai exista... Le caut, poate voi pune cateva dintre ele aici...:) Imi place aceasta posibilitate, ma elibereaza.


PS: in fotografie, vedeti o floare de munte... undeva la Stana Regala...

Nu stiu daca vreau...

Ce nu stiu daca vreau? Simplu. Nu stiu daca vreau sa scriu ceva in seara asta!! S-au adunat atat de multe in ultimele saptamani, ca simt nevoia sa urlu... la luna! Sa ma ascund de lume si sa-i dau cu tifla atunci cand ma cauta...:) Imi place ideea asta. Nu ma simt anti-social, ba din prea multa legatura cu omul, cu oamenii, as face asta. Si as mai face ceva. I-as schimba pe mare parte dintre cei pe care ii numesc prietenii mei! Nu pentru ca nu mi-ar fi prieteni, ci pentru ca am senzatia ca sunt falsi... falsi atunci cand nu-mi spun in fata "amice, esti un idiot!"... Asa spune un prieten! In ultima vreme, n-am avut parte de asa ceva. In ultima vreme, multi oameni au incercat sa ma ajute, n-au cum sa reuseasca... Sunt un idiot!... si atat. M-as ascunde in paduri de inimi acum, in paduri de ficati, de spline... de prea mult bine...:) Nu voi face asta, m-as obisnui sa fiu si eu fals. Am mai observat ceva in ultima vreme: am invatat sa tac atunci cand nu am nimic de spus. Nu ca nu mai am nimic de spus, tac pur si simplu... nici macar nu mai judec ceea ce incearca altii sa-mi spuna, nu mai bucur decat atunci cand cineva reuseste sa-mi trezeasca interesul cu un subiect despre care mai sunt vorbe de spus. Stii ceva? Ma duc dracu'! Incet-incet, asa cum prevedeam acum vreo 10 ani... ma apropii de 40... de ani...

Numai lucruri... frumoase...:)

Am evadat in ultimele 24 de ore... la tara! Am auzit multi prieteni / amici / oameni care se plangeau ca nu nu "tara". E foarte bine la tara, te poti linisti, te poti bucura de natura, te poti chiar bronza... sau poti intra in categoria "taranul de la tara"...:) Aaa, am uitat! Nu se mai spune "taran"... e mai corect, in zilele noastre, sa denumesti personajul "gospodar cu fite"...:) Habar n-am cine a inventat termenul, sper din toata inima ca nu Mircea Badea...:) Revenind, am fost la tara 24 de ore. Singurul neajuns acolo este distanta dintre pat si buda, mai ales noaptea si mai ales dupa ce te-ai cinstit cu vecinul Gigi, care a tinut neaparat sa gustati si re-gustati din ce a mai ramas din tuica de anul trecut... Ar mai fi si distanta pana la fantana daca arde "instalatia". Ca la oras, magazinul e atat de aproape de casa ca te-ai putea muta acolo ore bune doar pentru a nu mai bate drumul degeaba. Printre lucrurile foarte faine, as mai trece legumele si fructele gospodareste puse la dispozitie de gazda (direct de la sursa, din spatele sau din fata casei!), adunatul oualelor seara si eventuala cearta cu cocosul, adevaratul stapan al ogradei, dar si temperatura si mediul respirabil (cred ca asta e principalul atu al vietii la tara!)... Am fost la tara... si ma mai duc...:)


PS: daca asa arata cainele din curtea gazdei, va dati seama cat de faini sunt oamenii de acolo...

Sunt liber sa... gandesc!

Da, sunt liber sa fac ce vreau... Am ales sa gandesc pentru ca la asta ma pricep cel mai bine. Ar mai fi si altele la care ma pricep (in ultima vreme, am descoperit ca ma descurc bine si la capitolul injuraturi!), dar prefer sa nu fac nimic din ceea ce face cel de langa mine. La un pahar de vorba, pe la inceputul saptamanii, un foarte vechi prieten si domn imi spunea ceva de alegere... libera alegere. Spunea simplu ca el a ales sa incerce sa nu faca ceea ce fac toti "gigeii" (asta a fost denumirea de care s-a folosit - daca exista vreun ^ gigel ^ printre voi, sper sa nu va simtiti lezati!)... Ce inseamna asta in acceptiunea lui? Simplu... Daca "gigel" asculta muzica tare, bea bere si se hraneste cu mititei, el asculta muzica la casti, bea un vin vechi si prefera o carne de pui la cuptor...:) Mi-a declarat sus si tare ca lui ii iese aceasta operatiune! Ce se intampla, insa, daca nu mai exista lucruri ne-facute de "gigei" (cred ca am sa adopt si eu acest termen)? Uite la asta sunt eu liber sa... gandesc! Pregatesc o schimbare in viata mea, sper ca totul sa mearga asa cum se preconizeaza. Daca se intampla, voi avea mai mult timp si vor aparea mai multe frustrari pe aceasta pagina. Numai daca voi mai avea frustrari! Cea mai noua este legata de timpul liber...:) Mda, ma invart in cerc si nu stiu daca-mi place...

Vama... de 1 mai!

Daca n-ar fi obicei, n-as avea ce cauta la Vama Veche... Dar ma lovesc mereu de... obisnuinta. Am zis ca nu mergem anul asta, dar dorul te loveste in cele mai ciudate momente. Pe mine m-a lovit in somn...:) Asa ca m-am trezit cu o nevoie fizica de a fi acolo!! Si am plecat... E adevarat, doar o noapte, nu asa cum ma "tratam" de obicei... Oricum, nu mai e vama de altadata!:) Muuuulta tinerete, multa prostie, multa alcool, de-ajuns tutun... asta am gasit in Vama si anul asta! unele sunt binevenit, de altele as prefera sa scap. Norocul a venit de la doi prieteni, care au reusit (prin stare, involuntar!) sa transforme o noapte intr-o aventura si a doua zi intr-o cu totul altfel de aventura... Poate voi povesti cu alta ocazie. Ideea acestor randuri este una simpla: promit ca-mi schimb obiceiurile, la anu' ma duc la munte!:) Era o varianta si anul asta, la Malaiesti, dar daca nu m-am ocupat eu, s-a stins... Atat, ma "tratez" acum...