Limitam, Maria Ta....

  Am avut, in ultimii ani o "aventura" cu o institutie a statului... N-a fost asa cum imi imaginam, mai ales dupa ce mi-am dat seama ca "inot" impotriva curentului... Mi-am adus aminte acum de asta pentru ca am primit un banc "dragut" de la prieteni...

- De ce nu fac sex la birou cei angajati in institutiile de stat?
- Pentru ca cei mai multi sunt... rude...:))

   Credeti-ma, adevarul este asta... mai mult decat va asteptati voi...

Chiar... trece vremea...

M-as bucura de lipsa unor oameni daca nu mi-ar fi extrem de dor de ei. Daca n-as tipa adanc in momente de sinceritate atunci cand imi trec prin fata ochilor... chipurile umbrelor. Se adauga din ce in ce mai des fete importante in aceasta galerie si ma sperie din ce in ce mai tare aceste intalniri... M-as limita, dar nu stiu cat de categoric pot fi cu mine insumi. Nu cred ca ma pot convinge de renunt la unele placeri... Asta sa fie drumul?

Franturi de ieri....

In ultimele saptamani am fost testat...:) Am incercat educatia si am avut timp sa ma depun in randuri... Doar cateva dintre ele...










Lumea ca mine

Tu
esti lumea Eu,
El
esti lumea Ea,
Noi
esti lumea Voi,
Toate Voi,
Toate Noi...


Secretul nemuririi


A nemuri inveti
singur,
A nemuri traiesti
in orice clipa,
Salasluire
fara de speranta,
Nevoie deslusita
de a fi.

A nemuri mori
doar o data,
A nemuri transformi
numai in tine,
Nevoie
fara de dorinta,
Salasluire capitala...
Fii!



Tineretea vointei


Linistea se imparte-n trei:
Tu, ea si el...
Tu esti ea,
Ea se transforma ideal in el,
El devine eu,
Eu, flutureste, devin tu.
Explica-mi tu de ce lumea,
asa cum n-o cunoastem noi,
are nevoie de definitii?!?


Scancet

Imi zambesc lacrimile
astazi,
surasul lacrimeaza
in pustiu,
Traiesti, cu zambet
si cu lacrima,
O moarte lenta,
plina de urdori...


Si nebunul? Cu nebunul ce-au avut?

Vreme trece...

Si nu ma gandesc sub nici o forma la poet, asta mi-a trecut prin cap privind "foaia" goala din fata mea. Adevarul este ca a trecut cam mult timp de cand n-am mai "asternut nimic aici, s-au schimbat atat de multe, s-au transformat atat de putine. In seara asta mi-am dat seama ca omul simplu este masura tuturor lucrurilor, asa cum sunt ele, simple sau complicate. Totul se opreste la "omul simplu". Am pus "" pentru ca nu mai stiu cu exactitate ce inseamna un om simplu. Sunt derutat, confuz si... idiot. Unul singur. Lumea asa cum mi-o imaginam eu a incetat sa mai existe, e doar un adevarat labirint in care am reusit cumva sa ma pierd. Nu stiu de ce, nu am nici un raspuns, stiu doar ca am cautat simplul si m-am ales cu o multitudine de idiosincrazii, care de care mai alambicata si mai... incomoda. Incotro? Aveti vreo idee? Eu m-am dat batut.

Trece vremea...

Chiar trece. Ma dezic de lume, ma dezic de mine, mi-a ajuns. Marea mea problema este ce fac de acum incolo. Nu avem aceasta experienta, pur si simplu mai traim putin. Pana unde, cine stie?
Daca astea sunt ganduri fericite (si sunt!) atunci unde dracului ma duc? Calm, linistit, seren (poate), asa ma simt acum, asa sunt gandurile pe care le simt atunci cand ma despart de cei care-mi sunt dragi... cat de simplu e! Tot inainte, dragii mei!!!! Altfel nu se poate...

Ma plictisesc...

Din motive independente de mine (desi au de-a face numai cu forma MEA fizica de acum!), stau in casa de doua zile... si ma plictisesc. As iesi din casa, dar ma tem ca voi speria pe jumatate din cei cu care ma voi intalni...:) Ce face un om cand se plictiseste? Nu stiu decat ce fac eu... NIMIC! Si asta ma enerveaza la culme. Nu vad nimic interesant la televizor, nu pot dormi, nu prea-mi sta gandul la citit, nici macar de mancare nu-mi arde. E adevarat ca ma gandesc la butelia de tuica din frigider, dar de ea nu ma pot atinge. Bine, nu cred ca ar schimba ceva la ziua asta nici macar acest "stimulent" romanesc. Si nu trece nimeni pe la mine, nu ca as fi invitat pe cineva... Ce sa fac? Cum sa-mi ucid starea de acum? Si gradele de afara nu ma ajuta deloc... Aveti vreo idee?

De ce trece timpul?

Nu sunt deloc sigur ca asta ar trebui sa fie intrebarea "de pus" in acest moment, dar pot oricand "abera" pe orice tema aleatoare. Asa ca... de ce timpul?!? M-am regasit, in ultima vreme, in situatii care de care mai hazlii, nu mai sunt sigur de absolut nimic, nu mai cred in ceva anume, m-am tranformat intr-un popor spiritist, cu credinte mai mult sau mai putin concrete. Nu mi-a ramas nici "credinta" in mine, singura bucatica de fiinta suprema de care sunt cat de cat aproape.
Nu stiu, nu cred ca asta inseamna neaparat ceva de rau augur, ma gandesc insa la mantuirea momentului, la nelimitarea pe care aveam senzatia ca am atins-o. Si ea se departeaza de mine. O vad plecand si nu simt nici macar o mica parere de rau, nu simt decat liniste. Linistea ce precede zgomotul?!? Linistea perfecta, acel simbol pe care il cautam toata viata?!? Habar n-am... sau poate doar nu imi dau seama deocamdata.
Am inceput un nou an (doar de la timp am plecat!) si eu nu simt ca s-a schimbat ceva. Nimic mai mult decat o cifra dintr-o insiruire de numere.
M-a sunat un vechi prieten si m-a intrebat simplu: "nu-i asa ca ti-ai luat bilete la AC/DC?"... De ce? Pentru ca ii astept de 20 de ani. Si acum ma vad pus in situatia de a nu visa ca e posibil. Nu merg la concertul AC/DC!!! Motivele sunt multe, mai multe decat m-am asteptat. Si ma intristeaza asta... Unde sunt vremurile cand cautam doar motive pentru a ma bucura de orice clipa... De ce trece timpul?

Am furat "poza" asta pentru ca mi-a placut...:) Nu-mi dau seama cui apartine, vad doar un an 1980 acolo...