Zvonuri de "bine"...

Astea, zvonurile, vin de dincolo de Prut... E putin exagerat "de bine", poate mai mult decat putin, dar m-a amuzat copios mentalitatea de adevarat ostas rus a presedintelui Voronin! Romania se afla in spatele "tentativei de razboi civil" din capitala Moldovei, noi suntem cauza tuturor relelor din aceasta tara, moldovenii au fost "injositi de steagul Romaniei de pe cladirea Parlamentului"! Nu are nici o importanta ca atat aici, cat si dincolo de Prut se vorbeste aceeasi limba (chiar daca patetic denumita acolo "moldoveneasca"), nu conteaza ca tinerii moldoveni emigreaza de "dragul" pe care-l poarta "marelui licurici de la rasarit"! Nu... Romania e vinovata de ce se intampla si s-a intamplat in ultimii 50 de ani in Moldova! Poate ca, pe undeva, are si tara asta vina ei... Nu tara, oamenii politici! Dar am trecut peste asta... cel putin noi! Si mai e ceva... E in stare cineva sa creada ca o tara care nu e in stare sa aiba grija de locuitorii sai se poate implica in ceva miscari civile / militare / propagandistice intr-o alta tara? Dati-mi voie sa ma indoiesc, desi cred ca unii nebuni de la "putere" (probabil cea financiara!) ar putea gasi ceva interese financiare pe acolo... Am tot povestit despre Moldova cu un prieten care lucreaza pe acolo. Omul este oarecum incantat, dar nu de libertate sau de frumusete, ci de modul in care poti trai acolo, ca cetatean strain. Pentru ca nu exista termeni de comparatie la capitolul nivel de trai al omului de rand! Mi-e sila...


PS: incercati linku' asta... e amuzant... parodie

Poveste...

Nu am fost niciodata un bun povestitor dar, scriind la un mic articol ceva mai devreme, mi-am adus aminte de o intamplare mai veche... Foarte veche, poate... Am parcurs, imbecil fiind, serviciul militar! Aici incepe... In loc sa traiesc, sa ma indragostesc de toate femeile intalnite, am ales sa incerc o schimbare pe la 20 de ani... Si astfel, dintr-un pletos nebun, am ajuns la stadiul de broscuta de camp (iepurasi ne numeam, dar imi place mai mult broscuta - verde de la haine!)... Dupa ce a trecut "condamnarea", am tras concluzia ca trebuie sa recuperez ceea ce am pierdut intr-un an de zile, asa ca am luat legatura cu cateva dintre femeile care-mi colorau viata pe atunci! Singura care a raspuns "pozitiv" a fost o fosta viitoare colega de facultate (asta pentru ca m-am lasat destul de repede de ea), o fatuca ce locuia (poate inca mai e acolo!) in Craiova... Iarna fiind, ma "urc pe tren" si da fuga spre Craiova, via capitala... Ne-am vazut, ne-am "dragalit" si am ramas pe drumuri... Pacifistul din mine nu a reusit sa inteleaga de ce trebuia sa "dau o mama de bataie" unor tineri a caror gura era mai mare decat varsta... Asta a fost, n-am aparat-o, a plecat acasa... la ea! Eu am ramas idiot in strada, undeva in Craiova... Oras necunoscut, seara tarziu, ninsoare... Ce-am inteles din asta? Nimic, am ramas "vanator" in continuare, doar ca unul mai "murat" si inghetat decat am mai fost de atunci vreodata... Aventura a inceput la intoarcerea spre Bucuresti, atunci cand mi-am dat seama ce inseamna sa faci 10 ore in tren pe un drum care se parcurge in doar 4! Ce inseamna sa ajungi in Basarabi, sa se opreasca trenul, sa ingheti 1 ora si sa te hotarasti sa pleci pe jos... Numai ca nu luasei in calcul ca e posibil ca trenul sa te depaseasca la un moment dat... Apoi, sa treci pe langa trenul de legatura, sa ajungi la "informatii" si sa ti se comunica ca trenul pe langa care ai trecut si care tocmai pleca era cel care te ducea acasa... Apoi sa atipesti in urmatorul tren si sa ajungi cu vreo 4 statii mai incolo, la vreo 30 de km de destinatie... Sa incerci refrigerarea pana la urmatoarea legatura, sa te certi cu nasul pentru ca nu mai ai atat de multi bani cat sa-l multumeasca si... patul de acasa... Ce am inteles, mai intreb o data? Absolut nimic! De fapt, de ce am scris toate astea?

Sfarsit de... inceput?!?

Au fost zile "glorioase", de neinteles, fara sens... M-am tot gandit sa scriu ceva, sa povestesc cateva dintre lucrurile ce mi s-au intamplat, dar s-au adunat toate... pana n-am mai ramas decat cu imagini! Si imaginile inca nu am idee cum sa le descriu... altfel decat un film oarecare. Hmmm... Sa vedem. A fost weekend, a fost intai vineri seara, au fost oameni obositi, personaje necajite... nelamuriri... Am tot spus ca am renuntat sa mai inteleg femeia, dar ce se intampla atunci cand e omul de langa tine? Ce faci cand vezi suferinta, nu ai comunicarea aia la care viseaza toti si nu stii cum sa te manifesti? Ce faci cand nu "rezonezi" la momentele de suferinta (neintelese!) ale celui de langa tine? Treci peste (asa cum binevoitor te sfatuieste un spot la nu stiu ce!)...? Mi-am adus aminte, astazi, urmarind imaginile din Republica Moldova, ca am o veche prietena care lucreaza pe acolo... Si nu stiu cum sa dau de ea... Raman gandac (cel care gandeste) si raman, incet-incet, si fara imaginile de care vorbeam mai devreme... se estompeaza! Nu stiu de ce, asa o fi normal?!?! As face atat de multe acum, maine, poimaine... Probabil ca nu voi face absolut nimic, ma voi cufunda in starea asta de "normalitate" care ma incojoara...

Tir cu... presa-n gura...

Am fost sa trag astazi...:) Nu sa trag de cineva, de altcineva, am tras cu arme! Da, cu arme, adica mai mult de una... doua, mai exact! Jandarmeria locala organizeaza, anual, un fel de sindrofie (interesanta dealtfel!) care marcheaza ziua danseia... Frumos, domnule, fete, baieti, arme pe bune (anul asta chiar am tras cu Makaroave!)... un biscuit, o apa minerala (nu vorbesc de alcool, poate citeste cine nu trebe!)... Numai ca, asa cum se intampla in fiecare an, ceva trebuie sa ma indispuna... Anul asta a fost atitudinea colegilor din presa locala. Nu mai incapea locul de staruri grabite sa faca orice altceva decat ceea ce venisera sa faca, nu mai era loc sa stai de vorba daca nu cunosteai prea bine pe cel de langa tine... Sau sunt eu frustrat! Dupa ce ca suntem putini, oleaca, ne comportam si ca mari staruri... Ne-incapatoare galaxie!

PPS: ghici la cine ma gandeam cu aruncatorul ala de lacrimogene in mana?...

Nervii sunt... buni?!?

Poate cei care pun in miscare corpul... La fabrica nu exista zi in care sa nu ma enervez macar o data, asa oleaca, pentru a ma mentine in forma...:P Ce faci atunci cand te enervezi? Care e primul tau impuls? Nu stiu tu, cititorule, dar mie imi pare ca devin putin divinitate... Doar eu am dreptate, doar ca mine trebuie sa fie... Deloc bine, mai ales ca nu am intotdeauna dreptate! Imi dau dreptate doar cand me deranjeaza idiotul (om cu idei! - in cazul asta putine si fixe!) de la marketing... Ii spun omului de zeci de mii de ori - pe bune, cred ca sun ca o placa ruginita uneori! - ca trebuie sa urmeze ceva pasi, ca trebuie sa existe un pic de ordine (tocmai eu, omul care nu crede deloc in ordine sau "curatenie"!) si logica in ce facem impreuna... Neah! Face totul asa cum stie el! Adica prost! Eu ma enervez, el se supara si pleaca, trebuie sa las eu de la mine pentru a-l ajuta pe idiot! Bine, veti spune, dar asta inseamna ca de-aia nu intelege... Corect! Am o intrebare, atunci... De ce ma mai enervez? Am o solutie... Schimb "fabrica"... Are cineva nevoie de un om dispus sa invete orice, chiar si sa faca o cafea? Daca da, dati-mi un semn aici...

Religia... de bine...

Am plecat, pe la pranz (deh, asta-i "programul"), spre fabrica... Programul se desfasoara regulamentar, adica parasit batranul bloc in care imi petrec mica parte din viata (in restul timpului sunt "omul strazilor" - de fapt acasa ma simt ca la hotel... vin, fac un dus si dorm!), circulat regulamentar spre statia de autobuz (nu sunt deloc fan al masinii mici!), cumparat tutun, Catavencu si Cotidianul si... aici intervine iesirea din normalitate...:) Ma abordeaza un nene, nici prea batran, nici prea tanar... Ii spun ca nu mai am de mult bani pentru altii, dar ma ofer sa-i cumpar un covrig (imi amintesc mereu ca asta m-a rugat strabunica-mea inainte de a muri, sa dau celor sarmani cel putin un covrig in amintirea ei - chestiuni babesti!)... Ma refuza omul si ma roaga sa-i raspund la o intrebare.... Eeeeee, acum vine nebunia. Ma intreaba daca am auzit de nu stiu ce sfant?!?!? Atat mi-a trebuit! Nu sunt delor "inregimentat" in dogma, in nici un fel de dogma, de-asta tin foarte mult la independenta mea ideologica, spirituala, iar cei care incearca sa ma convinga ca la ei e mai bine, ma enerveaza la maximum! Am incercat frumos sa-i explic ca eu sunt un mare admirator al lui Belzebut, m-a luat cu din alea... "nu tineti la Dvs"... "nu va dati seama ce spuneti"... Norocul ca a venit autobuzul... Norocul lui! Ce se intampla, fratilor? Au dat drumul propovaduitorilor religiosi din spitalele de psihiatrie? Trebuie sa plec de acasa cu o arma la mine? Inca n-am renuntat la ideea de a dinamita tot ce inseamna "casa domnului" de prin orase si sate...