Religia... de bine...

Am plecat, pe la pranz (deh, asta-i "programul"), spre fabrica... Programul se desfasoara regulamentar, adica parasit batranul bloc in care imi petrec mica parte din viata (in restul timpului sunt "omul strazilor" - de fapt acasa ma simt ca la hotel... vin, fac un dus si dorm!), circulat regulamentar spre statia de autobuz (nu sunt deloc fan al masinii mici!), cumparat tutun, Catavencu si Cotidianul si... aici intervine iesirea din normalitate...:) Ma abordeaza un nene, nici prea batran, nici prea tanar... Ii spun ca nu mai am de mult bani pentru altii, dar ma ofer sa-i cumpar un covrig (imi amintesc mereu ca asta m-a rugat strabunica-mea inainte de a muri, sa dau celor sarmani cel putin un covrig in amintirea ei - chestiuni babesti!)... Ma refuza omul si ma roaga sa-i raspund la o intrebare.... Eeeeee, acum vine nebunia. Ma intreaba daca am auzit de nu stiu ce sfant?!?!? Atat mi-a trebuit! Nu sunt delor "inregimentat" in dogma, in nici un fel de dogma, de-asta tin foarte mult la independenta mea ideologica, spirituala, iar cei care incearca sa ma convinga ca la ei e mai bine, ma enerveaza la maximum! Am incercat frumos sa-i explic ca eu sunt un mare admirator al lui Belzebut, m-a luat cu din alea... "nu tineti la Dvs"... "nu va dati seama ce spuneti"... Norocul ca a venit autobuzul... Norocul lui! Ce se intampla, fratilor? Au dat drumul propovaduitorilor religiosi din spitalele de psihiatrie? Trebuie sa plec de acasa cu o arma la mine? Inca n-am renuntat la ideea de a dinamita tot ce inseamna "casa domnului" de prin orase si sate...