Povestea de saptamana asta nu are un inceput si, sunt sigur, nu-si va gasi sfarsitul in viitorul foarte apropiat. Cati dintre voi nu a fost cel putin o data inselat “la piata”? Si la piata poate ca nu ar fi atat de rau sa-ti gasesti “nasul”. E mult mai rau atunci cand acest lucru se intampla in unul dintre super-market-urile cu staif. Asa cum a patit-o subsemnatul. Daca e seara cu meci pe la tv, e nevoie de o berica, de un popcorn, poate o “bomboana agricola” (mereu in cantitati ametitoare in acest oras). Continui paranteza. De ce nu m-oi fi gandit eu acum vreo 15 ani sa cumpar un teren pe care sa plantez floarea soarelui? Sau sa investesc intr-o fabrica de porumb de floricele? As fi fost om bazat acum, aproape sigur! Revenind, asta a fost si ideea mea atunci cand am intrat in super-magazinul de care vorbesc (nu-i dau numele pentru ca nu merita nici un fel de reclama!).Sa potolesc linistea meciului cu o bere si ceva de rontait. Ideea mi se pare si acum normala si mai mult decat obisnuita (avand in vedere ca si nevasta ma intreaba, de o vreme incoace, daca luam ceva pentru meciul din seara respectiva), ce nu am luat in calcul au fost calitatile de clarvazator ale sefului de magazin. De cate ori vi s-a intamplat sa nu stiti cati bani aveti in portofel? Mai ales daca in aceeasi zi v-ati platit si unele facturi si stiti ca nu va puteti baza decat pe o suma mai mult decat mica, din care trebuie sa ramana bani si de tigari de la tanti Gina, doarmna care le aduce special pentru tine?! Ei bine, pe mine vanzatoarea a incercat sa ma convinga, foarte temerar dealtfel, ca i-am dat mai putini bani decat bancnota de 10 lei pe care o mai aveam in portofel. Am incercat sa explic dilema cu zambetul pe buze, dar am fost nevoit sa apelez la un alt ipochimen, seful de magazin. De la zambet, am escaladat la vorbe frumoase, apoi la asteptarea in magazin pana in momentul in care “s-a facut casa”. Nu m-ar fi deranjat asteptarea, dar m-a pus pe ganduri replica sefului de magazin dupa 30 de minute. De, clientul nostru, stapanul nostru! La casa iesisera in plus vreo 9 lei si capetenia magazinului incerca sa ma convinga de faptul ca, in mod normal, la finalul zilei, raman ceva mai multi banuti.Mi-am recuperat banii, dar doar pentru ca nu m-a atacat prea tare felul in care a incercat sa ma convinga de rusinea pe care ar trebui sa o simt pentru ca imi recuperez banii… de tigari. N-am mai trecut pe acolo, sper ca domnita de la casa a fost avansata intr-o functie in care numaratul banilor nu mai e o problema. N-am mai fost pe acolo pentru a evita sa fac de ras pe cineva. Nu pe mine! Nu cred ca ma mai duc vreodata acolo, oferta e mult prea variata la magazinul din colt. La tanti Gina.
