Am fost atat de mult timp adormit, ca nu-mi vine nici acum sa ma trezesc. Am fost atat de mult timp treaz, ca acum mi-e greu sa adorm uneori... Ma tot gandesc, de cateva zile, la societatea asta care lucreza la inrobirea eu-lui, la mecanismul asta infernal care nu poate fi demontat decat renuntand la tot ceea ce a insemnat ceva (orice!) pana acum. Nu stiu daca sunt pregatit sa renunt, dar sunt sigur ca vreau sa fac asta. Are cineva o formula (chimica, fizica, matematica) in stare sa ma ajute sa fac primul pas? De atat e nevoie, de un pas... poate in neant... si de o scurta "balustrada". Atat cat sa sprijini atunci cand calci in necunoscut. Am fost astazi la un fel de memoriam pentru un poet petrecut dintre noi acum aproape 20 de ani. Un senin necunoscut pentru multi dintre cititorii de poezie, un om care a atras atentia asupra operei sale (a fost bagat in seama de vreo 2-3 critici) de-abia dupa ce nu a mai fost... Nu mi-a placut un singur lucru. Modul in care s-au citit poeziile sale. Eu as face o lege prin care poetii sa fie obligati sa-si citeasca si inregistreze cu propria voce poemele imediat dupa ce le-au creat! Nimic nu se compara cu cititorul Nichita atunci cand se intalnea cu starile sale...:) Minunat, simplu... indefinibil... Stateam in sala in care s-a tinut evenimentul si ma gandeam ca am scris si eu ceva, atunci cand inca nu ma blocam in economia de piata... ca am incercat si eu sa copiez idei de la cei care imi placeau pe acest plan. N-am citit si nici inregistrat randurile, ba cred ca nici nu mai exista... Le caut, poate voi pune cateva dintre ele aici...:) Imi place aceasta posibilitate, ma elibereaza.
PS: in fotografie, vedeti o floare de munte... undeva la Stana Regala...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu