Franturi de ieri....

In ultimele saptamani am fost testat...:) Am incercat educatia si am avut timp sa ma depun in randuri... Doar cateva dintre ele...










Lumea ca mine

Tu
esti lumea Eu,
El
esti lumea Ea,
Noi
esti lumea Voi,
Toate Voi,
Toate Noi...


Secretul nemuririi


A nemuri inveti
singur,
A nemuri traiesti
in orice clipa,
Salasluire
fara de speranta,
Nevoie deslusita
de a fi.

A nemuri mori
doar o data,
A nemuri transformi
numai in tine,
Nevoie
fara de dorinta,
Salasluire capitala...
Fii!



Tineretea vointei


Linistea se imparte-n trei:
Tu, ea si el...
Tu esti ea,
Ea se transforma ideal in el,
El devine eu,
Eu, flutureste, devin tu.
Explica-mi tu de ce lumea,
asa cum n-o cunoastem noi,
are nevoie de definitii?!?


Scancet

Imi zambesc lacrimile
astazi,
surasul lacrimeaza
in pustiu,
Traiesti, cu zambet
si cu lacrima,
O moarte lenta,
plina de urdori...


Si nebunul? Cu nebunul ce-au avut?

Vreme trece...

Si nu ma gandesc sub nici o forma la poet, asta mi-a trecut prin cap privind "foaia" goala din fata mea. Adevarul este ca a trecut cam mult timp de cand n-am mai "asternut nimic aici, s-au schimbat atat de multe, s-au transformat atat de putine. In seara asta mi-am dat seama ca omul simplu este masura tuturor lucrurilor, asa cum sunt ele, simple sau complicate. Totul se opreste la "omul simplu". Am pus "" pentru ca nu mai stiu cu exactitate ce inseamna un om simplu. Sunt derutat, confuz si... idiot. Unul singur. Lumea asa cum mi-o imaginam eu a incetat sa mai existe, e doar un adevarat labirint in care am reusit cumva sa ma pierd. Nu stiu de ce, nu am nici un raspuns, stiu doar ca am cautat simplul si m-am ales cu o multitudine de idiosincrazii, care de care mai alambicata si mai... incomoda. Incotro? Aveti vreo idee? Eu m-am dat batut.

Trece vremea...

Chiar trece. Ma dezic de lume, ma dezic de mine, mi-a ajuns. Marea mea problema este ce fac de acum incolo. Nu avem aceasta experienta, pur si simplu mai traim putin. Pana unde, cine stie?
Daca astea sunt ganduri fericite (si sunt!) atunci unde dracului ma duc? Calm, linistit, seren (poate), asa ma simt acum, asa sunt gandurile pe care le simt atunci cand ma despart de cei care-mi sunt dragi... cat de simplu e! Tot inainte, dragii mei!!!! Altfel nu se poate...

Ma plictisesc...

Din motive independente de mine (desi au de-a face numai cu forma MEA fizica de acum!), stau in casa de doua zile... si ma plictisesc. As iesi din casa, dar ma tem ca voi speria pe jumatate din cei cu care ma voi intalni...:) Ce face un om cand se plictiseste? Nu stiu decat ce fac eu... NIMIC! Si asta ma enerveaza la culme. Nu vad nimic interesant la televizor, nu pot dormi, nu prea-mi sta gandul la citit, nici macar de mancare nu-mi arde. E adevarat ca ma gandesc la butelia de tuica din frigider, dar de ea nu ma pot atinge. Bine, nu cred ca ar schimba ceva la ziua asta nici macar acest "stimulent" romanesc. Si nu trece nimeni pe la mine, nu ca as fi invitat pe cineva... Ce sa fac? Cum sa-mi ucid starea de acum? Si gradele de afara nu ma ajuta deloc... Aveti vreo idee?

De ce trece timpul?

Nu sunt deloc sigur ca asta ar trebui sa fie intrebarea "de pus" in acest moment, dar pot oricand "abera" pe orice tema aleatoare. Asa ca... de ce timpul?!? M-am regasit, in ultima vreme, in situatii care de care mai hazlii, nu mai sunt sigur de absolut nimic, nu mai cred in ceva anume, m-am tranformat intr-un popor spiritist, cu credinte mai mult sau mai putin concrete. Nu mi-a ramas nici "credinta" in mine, singura bucatica de fiinta suprema de care sunt cat de cat aproape.
Nu stiu, nu cred ca asta inseamna neaparat ceva de rau augur, ma gandesc insa la mantuirea momentului, la nelimitarea pe care aveam senzatia ca am atins-o. Si ea se departeaza de mine. O vad plecand si nu simt nici macar o mica parere de rau, nu simt decat liniste. Linistea ce precede zgomotul?!? Linistea perfecta, acel simbol pe care il cautam toata viata?!? Habar n-am... sau poate doar nu imi dau seama deocamdata.
Am inceput un nou an (doar de la timp am plecat!) si eu nu simt ca s-a schimbat ceva. Nimic mai mult decat o cifra dintr-o insiruire de numere.
M-a sunat un vechi prieten si m-a intrebat simplu: "nu-i asa ca ti-ai luat bilete la AC/DC?"... De ce? Pentru ca ii astept de 20 de ani. Si acum ma vad pus in situatia de a nu visa ca e posibil. Nu merg la concertul AC/DC!!! Motivele sunt multe, mai multe decat m-am asteptat. Si ma intristeaza asta... Unde sunt vremurile cand cautam doar motive pentru a ma bucura de orice clipa... De ce trece timpul?

Am furat "poza" asta pentru ca mi-a placut...:) Nu-mi dau seama cui apartine, vad doar un an 1980 acolo...

Sa comentez?

M-a sunat deunazi un prieten aproape disperat... "Mergi la votul asta?", m-a intrebat. "Domnule, nu stiu ce sa spun, m-au cam suparat oamenii astia din politichia de la noi", ii raspund eu. Atat i-a trebuit! Incearca sa-l opresti dupa aceasta replica. M-a convins, ma duc la vot, motivul ar trebui sa fie unul simplu. Ce putin, asa spunea el. "Sa-i obligam sa bage mai multi bani in campania asta si in cumpararea de voturi", spunea amicul asta al meu... Am stat, am judecat, are dreptate pe ici, pe colo, dar de unde vin ei banii astia?!? M-am convins, pana la urma, sa merg la vot, dar dintr-un alt motiv. Oricum, imi voi anula votul, nu vad pe nimeni indeajuns de om cat sa-mi atraga atentia (printre candidati), dar ma gandesc sa nu le foloseasca lipsa votului meu cumva magarilor din politica...:) Asa ca ma duc. Voi?

Minunatie...

Stau si ma minunez despre mine zilele astea... Nu sufar de modestie prost inteleasa, nu am griji legate de laudarosenie! Ma minunez de mine pentru ca ma vad altfel, asa cum ar fi trebuit sa o fac acum foarte multi ani, cand ma credeam in stare sa "mut muntii". Am regasit placerea de a face ceea ce imi place sa fac! Suna pervers, dar asta simt. Si incerc si renuntarea la tutun, desi cred ca nu se va intampla. Nu azi!...:) Dar... de maine nu mai...:) Nu-mi dau deloc seama ce anume s-a schimbat, dar sunt mult mai linintit decat eram anul trecut in perioada asta, nu ma intereseaza decat sa fiu acum, grijile sunt legate doar de a face ceva cu timpul pe care il am la dispozitie. Si am ce face... am incercat chiar si o coloana sonora pentru un documentar, inca mai astept intalnirea cu "clientul" si parerea lui... de fapt, am facut chiar doua variante si, daca mai intarzie omul asta, cred ca mai "pritocesc" una. Nu e un jurnal asta, dar simteam nevoia sa-mi amintesc de starea asta si altadata, cand nu ma voi simti la fel de linistit...:) Da, liniste si... liniste...:)