Sa comentez?

M-a sunat deunazi un prieten aproape disperat... "Mergi la votul asta?", m-a intrebat. "Domnule, nu stiu ce sa spun, m-au cam suparat oamenii astia din politichia de la noi", ii raspund eu. Atat i-a trebuit! Incearca sa-l opresti dupa aceasta replica. M-a convins, ma duc la vot, motivul ar trebui sa fie unul simplu. Ce putin, asa spunea el. "Sa-i obligam sa bage mai multi bani in campania asta si in cumpararea de voturi", spunea amicul asta al meu... Am stat, am judecat, are dreptate pe ici, pe colo, dar de unde vin ei banii astia?!? M-am convins, pana la urma, sa merg la vot, dar dintr-un alt motiv. Oricum, imi voi anula votul, nu vad pe nimeni indeajuns de om cat sa-mi atraga atentia (printre candidati), dar ma gandesc sa nu le foloseasca lipsa votului meu cumva magarilor din politica...:) Asa ca ma duc. Voi?

Minunatie...

Stau si ma minunez despre mine zilele astea... Nu sufar de modestie prost inteleasa, nu am griji legate de laudarosenie! Ma minunez de mine pentru ca ma vad altfel, asa cum ar fi trebuit sa o fac acum foarte multi ani, cand ma credeam in stare sa "mut muntii". Am regasit placerea de a face ceea ce imi place sa fac! Suna pervers, dar asta simt. Si incerc si renuntarea la tutun, desi cred ca nu se va intampla. Nu azi!...:) Dar... de maine nu mai...:) Nu-mi dau deloc seama ce anume s-a schimbat, dar sunt mult mai linintit decat eram anul trecut in perioada asta, nu ma intereseaza decat sa fiu acum, grijile sunt legate doar de a face ceva cu timpul pe care il am la dispozitie. Si am ce face... am incercat chiar si o coloana sonora pentru un documentar, inca mai astept intalnirea cu "clientul" si parerea lui... de fapt, am facut chiar doua variante si, daca mai intarzie omul asta, cred ca mai "pritocesc" una. Nu e un jurnal asta, dar simteam nevoia sa-mi amintesc de starea asta si altadata, cand nu ma voi simti la fel de linistit...:) Da, liniste si... liniste...:)

A trecut si asta...

Sau va trece si asta?! N-am idee care ar putea fi formularea corecta. Stiu ca am refuzat o oferta interesanta de munca ieri, stiu ca mi se spune "esti un romantic" (din acest punct de vedere), dar am incredere in proiectul asta, la care muncim de zor zilele astea...:) Incearca si tu, cititorule, si spune-mi parerea ta mai jos... www.radiomontan.ro. Si imi mai aduc aminte ca nu am avut niciodata nevoie de foarte multe pentru a fi fericit, poate doar de mine si de omul de langa mine. In acest moment, le am pe amandoua...:) M-am "dat" astazi pe mai multe blog-uri, oameni vechi si cu state in domeniu, mi-a placut si m-am gandit ca n-ar fi rau sa mai dau un semn si aici... Spuneam mai sus ca a trecut si asta, pentru ca sper sa fi trecut "linistea" asta materiala care mi-a caracterizat viata in ultima vreme...:) Speranta moare ultima, nu? Gata... sunt in emisie acum...:)

A revenit jupanu'...:)

Nu stiu de ce, nu stiu cum, nu stiu cu ce idei, dar s-a intors Mircea... Badea... Am spus mereu ca nu sunt mare fan, dar trebuie sa recunosc un fapt simplu: are fanii sai. Altceva mi-a atras mie atentia la aceasta revenire. Faptul ca, dupa un scandal legat de dorinta tabloidelor de a afla unde si-a petrecut Mircea concediul (cu cine se pare ca toata lumea stie!), Badita revine si povesteste in emisiunea sa ce, cum si unde a petrecut concediul asta. Ei bine, acest lucru a devenit de interes public instantaneu, multi sunt cei care isi doresc sa mearga taman acolo, se nasc adevarate legende urbane. Am intalnit astazi pe cineva care se interesa foarte serios in legatura cu numele statiunii din Croatia unde Mircea a petrecut ceva vreme... Domnilor, doamnelor, Dubrovnik ii spune si se afla in judetul Dubrovnik-Neretva, pe malul Marii Adriatice, asa ca este si port. Dealtfel, o localitate destul de mica si de ani de zile turistica, de gasit si in ofertele unor agentii de gen. Promit ca incerc sa ajung si eu la anu', desi nu stiu cat de trendy va mai fi...

PS: am atasat si o fotografie cu zona, luata de pe wikipedia...

Nino-nino… dar din gura!

Nu stiu daca mai tineti minte jocurile copilariei si… “Ozana cea frumos curgatoare”… Na, m-am luat cu amintirile si-am incurcat informatiile! Despre cu totul altceva relatez astazi, transformat in reporter special undercover. Nu oriunde, ci la colt de strada, nu indraznesc sa spun la orice colt de strada. Ca e criza stim, ce nu cunoastem cu siguranta sunt proportiile acesteia. Lipsa combustibulului pentru masinile de serviciu mai bate in cui in calitatea serviciilor oamenilor legii. Ratia de carburant (inca aur negru pentru cei care mai tin minte vremuri deloc apuse!) se duce din primele zile ale lunii, asa ca politistii se vad nevoiti sa puna bani din buzunar pentru patrulare sau pentru interventiile rapide. Iaca boacana! Daca nu ai acesti bani, trebuie sa mergi fie pe jos, fie cu mijloacele de transport in comun. Si stim cu totii ca nu e tocmai alene. Mai mult, in unele comune prahovene, agentii au scos, din nou, din depozite bicicletele. Au umflat rotile, le-au sters de praf, le-au reparat sirenele, ce mai, le facut de arata ca noi. Ce e greu de crezut este ca politistii vor reusi sa-i prinda pe infractori, care folosesc masini cu ceva mai multi cai putere si cu rezervoarele pline de combustibil. Situatia nu e mai buna nici in Ploiesti. La Sectia 3, agentii se incadreaza in limita a unui litru de benzina pe zi, iar la Sectia 4 au la dispozitie doar jumatate. Nici la celelalte 3 oficii locale, lucrurile nu stau mai bine. Concluzia? E de preferat sa nu apelati, cel putin pana la rezolvarea problemelor acestora, sau pana la trecerea crizei, la politie. Nu spun ca ar trebui sa deveniti justitiari, dar ar fi interesanta o interventie pe biciclete pentru oprirea unui infractor. Pe undeva, mi-ar aminti de copilarie, de jocurile de atunci… nino-nino-nino…

La mai multe… sefu’!

Nu spun ca, in viata mea, n-am intalnit si politisti cu simtul onoarei sau al umorului. Nu spun ca nu am prieteni in bransa asta, oameni care m-au lamurit ca a fi militian nu are nici o treaba cu a canta genial la ghitara, sau ca lipsa parului nu inseamna inexistenta lui. Spun doar… BRAVO! Am incercat sa-mi recunosc intotdeauna greselile, chiar daca nu mi-a iesit mereu (mai am de facut pace cu o gramada de doamne si domnisoare din trecutul meu!), dar macar am incercat. Ei bine, seful interimar al Politiei Rutiere Prahova, comisarul sef Stefan Crivat, a reusit sa ma binedispuna la inceputul saptamanii acesteia. Domnul, nu-l pot numi altfel dupa aceasta isprava, s-a dovedit a fi mai catolic decat Papa atunci cand vine vorba de respectarea regulilor de circulatie. Aflat langa sediul Inpectoratului Judetean de Politie, pe strada Vasile Lupu, domnul comisar si-a dat seama ca a parcat ilegal, chiar sub semnul “parcarea interzisa”. Ce e de facut intr-o astfel de situatie? Nu stiu, nu sunt un cetatean “model”, dar va pot spune ce a facut seful Politiei Rutiere. A chemat mintenas un subaltern, acesta a intocmit un proces verbal si a luat masurile legale. Asta inseamna o amenda de 70 de lei. Nu stiu daca platibila pe loc sau in 24 de ore. Nu stiu daca a fost o manevra de PR sau doar un fapt divers cu iz de publicitate. Stiu doar ca m-a binedispus ideea. Am si hohotit putin. Daca toti politistii ar face la fel.

Despre cumparaturi numai de… bine!

Povestea de saptamana asta nu are un inceput si, sunt sigur, nu-si va gasi sfarsitul in viitorul foarte apropiat. Cati dintre voi nu a fost cel putin o data inselat “la piata”? Si la piata poate ca nu ar fi atat de rau sa-ti gasesti “nasul”. E mult mai rau atunci cand acest lucru se intampla in unul dintre super-market-urile cu staif. Asa cum a patit-o subsemnatul. Daca e seara cu meci pe la tv, e nevoie de o berica, de un popcorn, poate o “bomboana agricola” (mereu in cantitati ametitoare in acest oras). Continui paranteza. De ce nu m-oi fi gandit eu acum vreo 15 ani sa cumpar un teren pe care sa plantez floarea soarelui? Sau sa investesc intr-o fabrica de porumb de floricele? As fi fost om bazat acum, aproape sigur! Revenind, asta a fost si ideea mea atunci cand am intrat in super-magazinul de care vorbesc (nu-i dau numele pentru ca nu merita nici un fel de reclama!).Sa potolesc linistea meciului cu o bere si ceva de rontait. Ideea mi se pare si acum normala si mai mult decat obisnuita (avand in vedere ca si nevasta ma intreaba, de o vreme incoace, daca luam ceva pentru meciul din seara respectiva), ce nu am luat in calcul au fost calitatile de clarvazator ale sefului de magazin. De cate ori vi s-a intamplat sa nu stiti cati bani aveti in portofel? Mai ales daca in aceeasi zi v-ati platit si unele facturi si stiti ca nu va puteti baza decat pe o suma mai mult decat mica, din care trebuie sa ramana bani si de tigari de la tanti Gina, doarmna care le aduce special pentru tine?! Ei bine, pe mine vanzatoarea a incercat sa ma convinga, foarte temerar dealtfel, ca i-am dat mai putini bani decat bancnota de 10 lei pe care o mai aveam in portofel. Am incercat sa explic dilema cu zambetul pe buze, dar am fost nevoit sa apelez la un alt ipochimen, seful de magazin. De la zambet, am escaladat la vorbe frumoase, apoi la asteptarea in magazin pana in momentul in care “s-a facut casa”. Nu m-ar fi deranjat asteptarea, dar m-a pus pe ganduri replica sefului de magazin dupa 30 de minute. De, clientul nostru, stapanul nostru! La casa iesisera in plus vreo 9 lei si capetenia magazinului incerca sa ma convinga de faptul ca, in mod normal, la finalul zilei, raman ceva mai multi banuti.Mi-am recuperat banii, dar doar pentru ca nu m-a atacat prea tare felul in care a incercat sa ma convinga de rusinea pe care ar trebui sa o simt pentru ca imi recuperez banii… de tigari. N-am mai trecut pe acolo, sper ca domnita de la casa a fost avansata intr-o functie in care numaratul banilor nu mai e o problema. N-am mai fost pe acolo pentru a evita sa fac de ras pe cineva. Nu pe mine! Nu cred ca ma mai duc vreodata acolo, oferta e mult prea variata la magazinul din colt. La tanti Gina.